Îţi pui aceeaşi întrebare în fiecare zii: Pentru ce trăieşti? Te străduieşti căutând răspunsuri inutile, te-ai gândit vreodată că poate nu ai nevoie de răspuns?
Apoi intrebariile persistă, te adânceşti în ele, îţi cauţi scăpare şi nu o găseşti. Trăieşti să fii păgân, să crezi ce vezi. Dar de ce nu ai crede în ce ai auzii? De ce nu ai crede în poveşti, legende, mituri?
Eşti prea vulnerabil, intrebariile te afectează, te distrug, îţi cauţi puterea şi o ademeneşti din alcoolul turnat în paharul de lângă tine.
Înghiţi repede, şi aştepţi să ajungi în lumea fantastică, în care crezi că te va duce..te scufunzi în fotoliul tău roşu. Aştepţi să vină cineva să-ţi sărute buzele, să le dea culoare, să simţi un gust care să te trezească. Vrei să redevii cine ai fost, dar nu-ţi îndeplineşti dorinţele, frica te domină, şi viciul băuturii te stăpâneşte. Uiţi că, cândva erai un mare filozof, credeai că ai toate rapunsuriile la orice întrebare existentă. Cât de tare te poţi înşela? Îţi poţi răspunde?
Urlii şi te zvârcoleşti, în duhoarea alcoolului...îl învinovăţeşti pe Dumnezeu, pentru existenţa ta.
Ai ajuns o scârbă de om!

Bine punctat aici.Dar nu toti suntem asa.
RăspundețiȘtergerestiu, voiam doar sa se observe unele lucruri ;)
RăspundețiȘtergere