sâmbătă, 23 aprilie 2011

Happy Easter!

 O mică introducere...nu am mai publicat demult pe blog, poate că unora nu le pasă, poate alţii mi-au dus dorul, mhhm nevermind :-j Cert este că, acum de Paşte, voi scrie ceva...Sper să vă placă!
 
 
 
 Acum patru luni, familia Deathfull sărbătorea Anul Nou, dar acum se află în Săptămâna Mare, unde toţi creştinii trebuie să ţină post. Întrebarea "Ce post ţine această familie?!" e firească, dar eu vă voi dezvălui un secret. 
 Religia supranumită gothism, nu este tocmai o religie, este mai degrabă o credinţă, fără reguli, doar cu sentimente, adică adepţii credinţei fac ce le dictează inima. Pentru că noi creştinii ne împărtăşim cu "trupul" şi "sângele" lui Hristos, aceştia îşi gustă propriul sânge şi se înfruptă dintr-un minunat liliac.
 După ce au încheiat cu împărtăşitul, se apucă de vopsit ouă, o culoare specifică pentru ei, este deasemenea roşul...un simbol al sângelui şi al puterii, dar mai folosesc şi negru. În fine...să trecem la acţiunea poveştii.
 Ziua de sâmbătă, Adrastea îşi pregăteşte odraslele pentru învierea morţilor, un ritual cu multe şi multe influenţe asupra omenirii, se spune că noaptea de înviere, schelete, spirite, trupuri putrezite se îmbată şi petrec. Infruptandu-se din creştini care inconjoara biserica. Asemenea lucruri, alături de cei care au părăsit acest minunat pământ, vor face şi familia Deathfull. Acanthus îşi aranjează cravata, o cravată nou-nouţă primită de la Easter Satanic Bunny. Această cravată este defapt unul dintre cei mai veninoşi păianjeni, iar Adrastea îşi împodobeşte trupul cu o rochie făcută din cranii şi oase umane. 
 Este miezul nopţii, pe lângă familia Deathfull, în cimitirul de pe cel mai înalt deal din Zurich, a mai sosit într-o caleaşcă trasă de spirite de câini, şi condusă de încântătorul The Pumpkin Man. Acesta coboară din trăsură, şi pregăteşte un covor de şerpi, ce va fi călcat de preoteasa gothicilor, o femeie sumbră, ce nu are curajul de a-şi aşeza picioarele pe pământul rece locuit de oameni. Această preoteasă se numeşte, Crăiasa Morţilor. Deci...pregătiţi-vă, ritualul de înviere e pe cale să înceapă!
 Toţi îşi unesc mâinile, şi în decursul acestor strângeri, ouăle ţinute în mână...se sparg şi lăcrimează sânge. După acest terifiant moment, în jurul lor, se formează un cerc de foc..
 iar mormintele încep să capete viaţă, şi îşi plimbă pietrele...ieşind la suprafaţă, cei care ne-au lăsat să domnim pe acest pământ. 
 Ospăţul începe, aceste creaturi ale iadului se înfruptă din creaturile cerului. Păcat că mii de îngeri şi-au găsit sfârşitul.
 
 
 Ştiu, pentru unii e ceva deplasat sau total nenormal, în schimb eu asta aş face de Înviere >:) Ahh, vă las pe voi să gândiţi mai departe...I know you can do this, even better than me~

duminică, 13 februarie 2011

A new book!


Chapter 1


-Este cat se poate de real, cat se poate de real! Am absolvit gimnaziul, am absolvit gimnaziul!
In timp ce-mi aranjam parul, si ma bucuram de fiecare suvita blonda ca spicul de grau, aceste cuvinte imi invadau mintea. Ma simt superba, si stiu ca urmatorul pas, va fi liceul. Unde lucrurile se vor schimba radical. Voi putea sa-mi arat adevarata infatisare, fara sa ma judece cineva, oricum as fi, nimeni nu va cauta partile negative in mine.
-Harlow! Te rog, coboara odata! E ultima zi de scoala, si ai de gand sa o ratezi si pe asta?!
-Imediat mama, vin imediat!
Ultimul lucru, cel mai important: Nu uita, sa-ti conturezi ochii, stii ca ochii negri, se vad cel mai bine atunci cand sunt conturati.
Nu m-as fi gandit niciodata, ca pregatirile pentru ultima zi de gimnaziu, ma vor face sa arat chiar asa! Parca sunt schimbata, parca arat mai bine?! Si da, gandurile si prima clipa in care ma apreciez e spulberata de vocea enervanta a mamei. Cateodata simt ca ea nu a vrut ca eu sa fac parte din viata ei!
-Harlow? De cate ori trebuie sa repet? Grabeste-te mai fato!
-Am zis ca vin, iata-ma. Dar, te rog coboara tonul.
-Adica imi spui tu mie, ce sa fac? Cine te crezi mai fetito? Cumva m-ai nascut tu pe mine? As vrea atat de mult ca taica-tu sa fi fost alaturi de tine, in aceste momente. Sa fiu scutita de povara de a te suporta in fiecare zi, mai ales in ziua de azi!
-Iti multumesc mama, pentru urarea ta. Chiar apreciez. Acum, te rog, sa mergem!
In timp ce mama conducea, mintea statea la un singur lucru, oare mama va fi mandra, cand va afla ca am fost aleasa liderul comitetului de elevi? Ma chinuisem atat de mult, sa ies premianta, pentru ca, mama niciodata nu mi-a spus: “Ce mandra sunt de tine, Harlow, te iubesc!” Asa e, nu mi-a spus “te iubesc”. Si uneori aveam atata nevoie sa o aud. Cand am coborat din masina, prietena mea, Mary, ma asalta imediat. Mary era o fata foarte energica, pe langa mine. Desi aveam multe lucruri in comun, ca shoppingul, fumatul, bautura, totusi eram foarte diferite.
-Harlow, Harlow! Nu o sa-ti vina sa crezi!
-Hey Mary! Ce s-a intamplat? De ce esti asa de agitata?
-Harloooooooow! Ghici ce? Taylor, a aflat ca tu vei tine discursul de incheiere, si va…..va vrea sa te invite in oras. Nu e minunat? Logic ca e! Taylor arata asa de bine, sa stii, eu m-as marita cu el!
E adevarata, Taylor chiar arata bine, dar pur si simplu, jucatori de basket nu erau preferatii mei. Mie imi placeau mai mult, tipii ciudati, cu tatuaje, cu cate un pierce.
-Harlow, ai amutit? Vocea subtire a lui Mary, ma trezi din ganduri.
-Hmm? Nu, doar ma gandeam. Sper ca discursul sa-mi iasa bine, si sa nu o dezamagesc pe mama. Doar o stii pe mama?!
-Ahh, scorpia aia batrana. Doamne, nu stiu cum o poti suporta. Ma rog, doar gandeste-te ca vei iesi cu Taylor.
-Da, la asta trebuie sa ma gandesc, am incercat sa rad, dar pur si simplu, nu mi-a venit. Sper ca Mary, sa nu se fi simtit jignita.
-Harlow, haide misca, directorul te-a chemat ca sa-ti sustii discursul. Sper sa nu ma faci de rusine, Harlow. M-ai auzit?
-Da mama, intotdeauna, ma sustii in toate.
-Ma bucur ca iti dai seama, de toate acestea. Intr-un final vei intelege, de ce sunt asa cu tine.
In sala de festivitati, toti incepeau sa-si ocupe locurile. Profesorii se asezau in primele randuri, iar premiantii in urmatoarele randuri. Bineinteles, codasii erau cei din urma. Dar eu ma integram perfect lor. Chiar daca am fost votata liderul “intelectualilor”, eram exact ca cei din urma. Uram sa invat, uram sa particip la concursuri. Toate aceste lucruri le faceam pentru mama, ea ma oblige…defapt ma facea sa ma simt obligate, doar prin spusele ei “Harlow esti atat de nesimtita, imi e rusine cu tine!”. Oricat de mult ma straduiam, nu puteam sa-i fiu pe plac.
-Iar acum, un discurs prezentat de extraordinara noastra eleva Harlow Teead. Harlow? Te rog, sa-ti sustii sincerele cuvinte, in fata colegilor tai.
Acestea erau vorbele directorului. O intrebare: “De unde stia el, ca erau sincere?” Puteam sa mint oricand.
-Va multumesc pentru frumoasele cuvinte, d-le director. Vreau sa spun ca ma simt onorata si binecuvantata, sa-mi pot reprezenta colegii. Este o adevarata placere, sa fiu eu cea aleasa, sa inchei cei 8 ani de scoala, si sa sustin, o mica posibila prezentare despre liceu. O adevarata si importanta etapa a maturizarii noastre.
Uitandu-ma in fata, catre locurile partintilor, incercam sa gasesc privirea mamei, sa vad daca se simte mandra. Dar felul cum ma priveau, si felul cum susoteau intre ei, ma faceau sa ma pierd cu firea. Fiecare persoana din fata mea, imi starnea o pofta de necontrolat, ma stapaneam cu greu. Stergandu-mi saliva ce-mi curgea pe buze, cu limba. Pofta de……sange?! Sangele lor ma ademenea? Nu am mai putut rezista, si am smucit gatul persoanei ce s-a apropiat de mine. Ultimele lui vorbe au fost:
-Harlow, esti biii…?
Cand m-am intors, era directorul scolii, care se zvacnea, si se straduia sa respire. Sangele ce ii iesea, din doua gauri din gat? Se scurgea si improsca tot ce e era in jur. Am fugit speriata, si m-am simtit blestemata. Mai ales, cand i-am vazut privirea mamei. M-am adapostit in pivnita scolii, am inceput sa plang fara oprire. Uitandu-ma la sangele ce-mi picura de pe dinti, si in timp ce ma priveam in oglinda, vedeam ca eram manjita de sange pe la buze. Lacrimile imi curgeau siroaie pe chip, si am inceput sa tip. Nu intelegeam ce se petrece, si totusi nu voiam explicatii. Ma temeam de ele.
-Harlow, esti aici? Vocea se auzi din apropiere.
Mi-am sters rapid lacrimile, si m-am spalat pe fata. –Da mama, aici sunt.
Privirea mamei era total schimbata, ma privea altfel, parka era ingrijorata de starea mea. Pentru prima data, o preocupa starea mea.
-Mama, am zis acest lucru inabusindu-mi un icnet inecat de lacrimi, mama..ce-ce se intampla?
-Stii? Speram ca ziua asta, sa nu vina niciodata, ma temeam atat de mult, ca nu-ti pot explica ceea ce vei simti si felul cum te vei comporta.
-Spune-mi odata, ce se intampla? Cine sunt? M-am schimbat? Face parte din maturizarea mea?
-Harlow, vreau sa fii calma, tu esti exact ca tatal tau. Esti un…vampir!

duminică, 23 ianuarie 2011

Comentarii negative....

Nu voi zice, că nu mă aşteptam la asta, ba chiar, vroiam să văd şi acest gen de comentarii! Pentru că trebuiau să apăra, să mă "trezească" într-un fel la realitate, plus ca să devin o scriitoare şi să-mi perfecţionez scrisul, am nevoie şi de opinii negative. Deci, aş vrea să-mi spuneţi ce nu vă convine, dacă ar trebui să-mi schimb stilul, să nu fie atât de morbid şi o mulţime de alte lucruri. Recunosc, sunt o persoană care se supără repede din orice cauză, dar îmi va trece, pt că ştiu că eu voi ieşi cea care se va bucura, pe urmă. ...Aşa că sper, că voi devenii din ce în ce mai bună, şi într-o zi, va fi mare coadă la cărţile mele. XoXo

luni, 10 ianuarie 2011

Would you hold it against me?

I`m so fucked up! I really LOVE the new single #HIAM. It`s awesome. So..Britney will rock 2011, NOT Lady CaCa...
Can`t wait to hear the new album. Ahh.. March 8->

duminică, 2 ianuarie 2011

Have a gothic New Year!

 Familia Deathfull se pregăteşte pentru întâmpinarea Noului An. Pentru că aveau casa deja împodobită de Crăciun, nu mai aveau ce decora. Dar obiceiurile pentru ei sunt total diferite.
 
 Acanthus plănuieşte să-şi cheme prietenii, pentru o partidă de "fotbal cu cranii", Adrastea vrea să-şi trimită odraslele la părinţii ei, dar îi e cam teamă...pentru că aceştia au renunţat la gothism, şi nu ar vrea ca şi copii ei să facă acest lucru.
 
 În sfârşit, orologiul bate ora 18, şi lumea începe să se strângă în casa familie Deathfull. Dar să vedeţi ce minunăţii a gătit  Adrastea.
 
 Pentru felul întâi, supă din lacrimi de om cu "teitei" din maţe de câine, la felul al doilea...tocană din organe de om, iar ca băuturi şi gustări: sânge de vampir cu gândaci prăjiţi.
 
 Toţi invitaţii se aşează la masă, şi îşi delectează privirile cu bogăţiile de pe masă. Vai, dar cu câtă delicateţe, văduva Mina Harker îşi şterge sângele de la gură şi de pe colţii ei ascuţiţi de vampir, cu limba. După ce şi-au bucurat papilele gustative cu bunatatiile pregătite de Adrastea, bărbaţii s-au retras la o partidă de fotbal, iar femeile ...evident, la vânătoare. Da, e adevărat nu prea ai ce vâna iarna, mai ales în ultima zii a lunii decembrie, dar o fiinţă umană, poate mai multe...pentru că în perioada aceasta, turiştii se cam amestecă prin păduri, mai ales noaptea. Şi normal, că aceştia vor constitui o masa delicioasă.
 
 Din fericire pentru omenire, dar necaz pentru familia Deathfull, nu au putut captura nici măcar un turist. Şi ca să-şi înăbuşe tristeţea, au tăiat morţii din cimitirul din faţa casei lor, şi au continuat să mănânce. La miezul nopţii, aceştia au aruncat "artificii" prin aer, iar acele "artificii"...erau chiar organele descompuse ale morţilor. Eeee...An Nou Fericit!

miercuri, 29 decembrie 2010

A gothic Christmas...





 V-aţi gândit vreodată cum îşi petrece o familie adeptă stilului gothic Crăciunul? Ei bine...let's listen a story.
 Familia Deathfull, se pregăteşte pentru Crăciun..de obicei sărbătoarea lor preferată este Halloweenul, dar nu ai ce face...you must have a Christmas house! Hmm, stăpâna casei Adrastea este foarte nervoasă, habar nu are cum să-şi aranjeze casa de Crăciun.
 Ţinând în mână un pahar de vin, şi tot sorbind din el sperând că aşa ideile vor năpusti asupra ei...la un moment dat, picături de sânge cad plăpând pe podea. În timp ce-şi ştergea sângele de pe mână, mintea ei s-a luminat...şi a şi apărut ideea.
 Acanthus, soţul ei a şters ca un sclav sângele de pe podea...defapt el tot timpul a fost sclavul soţiei sale, indeplinindu-i orice fel de dorinţă. Iar acum, Adrastea dorea un pom de Crăciun ...negru! Voia neapărat un brad negru, şi Acanthus trebuia să-l găsească şi să-l cumpere.
 Evident, a căutat în tot oraşul, ba chiar şi în afara oraşului...până ce în sfârşit găsise pomul perfect pentru soţia sa. E adevărat că a durat ceva până să-l găsească, dar e important că l-a găsit.
 Ajuns acasă, dorind să-şi impresioneze frumoasa soţie cu pomul găsit, brusc neveti-si îi veni altă idee. Care normal trebuia îndeplinită! Şi ghiciţi ce idee i-a venit?! O coroniţă de Crăciun, neagră!
 Aceasta în timp ce-şi privea umilul soţ, aranjând bradul în colţul sufrageriei, îi spuse: Auzi măi! Ştii la ce m-am gândit? Ce-ar fii să-mi cumperi tu mie, o coroniţă neagră...că s-o aşezăm în cuiul uşii. Doar ştii, nu putem fi prăpădiţii fără coroniţă. Aşa că hai, mişcă-ţi fundul ăla bătrân şi fi bun la ceva!
 Evident că Acanthus trebuia să se supună, şi a plecat numai decât.
 Între timp Adrastea, îşi amintise, că în pod avea câteva globuri moştenite de la mama ei...şi împreună cu copii le puse în brad. Apoi îşi trimise copilaşii, care nici ei nu erau tocmai "normali" să facă un om de zăpadă.
 În timpul acesta, ea preagatea masa...iar când soţul ei ajunse acasă cu coroniţa neagră, toţi parcă erau gata de Crăciun şi pregătiţi să-l aştepte pe Santa Claws! ...Vom vedea ce vor pregăti de Anul Nou!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Un post special ...

 Astăzi este 25 decembrie, Crăciunul....totuşi pare foarte diferit faţă de alţi ani, mă simt total diferită. Desigur, apar şi o mulţime de întrebări "De ce timpul zboară atât de repede? Unde se grăbeşte?"
 
 Tot ce contează pentru mine, în ziua de Crăciun, e faptul că suntem toată familia strânsă la masă, depănând amintiri, spunând glume, discutând. Mă face să mă simt specială, să ştiu că nimeni nu poate să distrugă legăturile strânse în familia mea. Îmi ador familia, şi tot ce vreau de Crăciun...e să fie fericită şi alături de mine mereu. 
 
 Sper că, aveţi un Crăciun Fericit alături de familie, pt că ei sunt cei care contează cel mai mult ! Crăciun Fericit!