Mic jurnal!

 Săptămâna asta, am făcut la istorie Vlad Ţepeş. A fost şi este domnitorul meu preferat, adică era el un tip diabolic, dar ştia să se impună. Ştia să se facă respectat. Adică în ţara lui, pe teritoriul lui, toţi aveau o frică nespus de mare faţă de el. Adică, cum e posibil, că la un puţ...o cană de aur să tot stea acolo, nimeni să nu se atingă de ea? În ziua de azi , când auzi aşa ceva, şi ştii că s-a întâmplat în ţara ta, îţi vine să spui: WTF?! You must be dreaming! 
 Îmi vine să dau cu toţi de pereţi când îi văd, frate ...încetaţi mă! Sunteţi ipocriţi rău de tot! Vă jigniţi ţara, o faceţi în toate feluriile, spuneţi că nu aveţi nimic de valoare în ea, că nu aveţi cu ce să vă mândriţi. Logic că NU, când habar nu aveţi de nimic!
 Revenind la Vlad Ţepeş, a domnit de 3 ori, în 1448, apoi din 1456-1462, dar apoi a fost încarcerat de către Matei Corvin în Ungaria, după 10 ani a fost eliberat datorită intervenţiei lui Ştefan cel Mare. Iar în 1462 moare, asasinat de către boieri. Întrebare vine, de ce de către boieri? Poi Vlad îi considera ipocriţii, pt că ştia destul de bine, că majoritatea s-au îmbogăţit fiind negustori, şi ei NU aveau sânge albastru, nu erau nobili. Un lucru ce îl irita pe Vlad.
 Cei mai mulţi şi cei străini, îl ştiu drept Dracula, datorită lui Bram Stocker. Vreau să spun că am citit cartea şi acum citesc vol 2, scrisă de stră-strănepotul său Drace Stcker...şi sunt minunate. 
 Şi ca un ultim mesaj... Respectaţi istoria, mai ales a ţării voastre! ;)

How you can wake up?

 Îţi pui aceeaşi întrebare în fiecare zii: Pentru ce trăieşti? Te străduieşti căutând răspunsuri inutile, te-ai gândit vreodată că poate nu ai nevoie de răspuns? 
 Apoi intrebariile persistă, te adânceşti în ele, îţi cauţi scăpare şi nu o găseşti. Trăieşti să fii păgân, să crezi ce vezi. Dar de ce nu ai crede în ce ai auzii? De ce nu ai crede în poveşti, legende, mituri?
 Eşti prea vulnerabil, intrebariile te afectează, te distrug, îţi cauţi puterea şi o ademeneşti din alcoolul turnat în paharul de lângă tine.  
 Înghiţi repede, şi aştepţi să ajungi în lumea fantastică, în care crezi că te va duce..te scufunzi în fotoliul tău roşu. Aştepţi să vină cineva să-ţi sărute buzele, să le dea culoare, să simţi un gust care să te trezească. Vrei să redevii cine ai fost, dar nu-ţi îndeplineşti dorinţele, frica te domină, şi viciul băuturii te stăpâneşte. Uiţi că, cândva erai un mare filozof, credeai că ai toate rapunsuriile la orice întrebare existentă. Cât de tare te poţi înşela? Îţi poţi răspunde?
 Urlii şi te zvârcoleşti, în duhoarea alcoolului...îl învinovăţeşti pe Dumnezeu, pentru existenţa ta. 
 Ai ajuns o scârbă de om!