Chapter 1
-Este cat se poate de real, cat se poate de real! Am absolvit gimnaziul, am absolvit gimnaziul!
In timp ce-mi aranjam parul, si ma bucuram de fiecare suvita blonda ca spicul de grau, aceste cuvinte imi invadau mintea. Ma simt superba, si stiu ca urmatorul pas, va fi liceul. Unde lucrurile se vor schimba radical. Voi putea sa-mi arat adevarata infatisare, fara sa ma judece cineva, oricum as fi, nimeni nu va cauta partile negative in mine.
-Harlow! Te rog, coboara odata! E ultima zi de scoala, si ai de gand sa o ratezi si pe asta?!
-Imediat mama, vin imediat!
Ultimul lucru, cel mai important: Nu uita, sa-ti conturezi ochii, stii ca ochii negri, se vad cel mai bine atunci cand sunt conturati.
Nu m-as fi gandit niciodata, ca pregatirile pentru ultima zi de gimnaziu, ma vor face sa arat chiar asa! Parca sunt schimbata, parca arat mai bine?! Si da, gandurile si prima clipa in care ma apreciez e spulberata de vocea enervanta a mamei. Cateodata simt ca ea nu a vrut ca eu sa fac parte din viata ei!
-Harlow? De cate ori trebuie sa repet? Grabeste-te mai fato!
-Am zis ca vin, iata-ma. Dar, te rog coboara tonul.
-Adica imi spui tu mie, ce sa fac? Cine te crezi mai fetito? Cumva m-ai nascut tu pe mine? As vrea atat de mult ca taica-tu sa fi fost alaturi de tine, in aceste momente. Sa fiu scutita de povara de a te suporta in fiecare zi, mai ales in ziua de azi!
-Iti multumesc mama, pentru urarea ta. Chiar apreciez. Acum, te rog, sa mergem!
In timp ce mama conducea, mintea statea la un singur lucru, oare mama va fi mandra, cand va afla ca am fost aleasa liderul comitetului de elevi? Ma chinuisem atat de mult, sa ies premianta, pentru ca, mama niciodata nu mi-a spus: “Ce mandra sunt de tine, Harlow, te iubesc!” Asa e, nu mi-a spus “te iubesc”. Si uneori aveam atata nevoie sa o aud. Cand am coborat din masina, prietena mea, Mary, ma asalta imediat. Mary era o fata foarte energica, pe langa mine. Desi aveam multe lucruri in comun, ca shoppingul, fumatul, bautura, totusi eram foarte diferite.
-Harlow, Harlow! Nu o sa-ti vina sa crezi!
-Hey Mary! Ce s-a intamplat? De ce esti asa de agitata?
-Harloooooooow! Ghici ce? Taylor, a aflat ca tu vei tine discursul de incheiere, si va…..va vrea sa te invite in oras. Nu e minunat? Logic ca e! Taylor arata asa de bine, sa stii, eu m-as marita cu el!
E adevarata, Taylor chiar arata bine, dar pur si simplu, jucatori de basket nu erau preferatii mei. Mie imi placeau mai mult, tipii ciudati, cu tatuaje, cu cate un pierce.
-Harlow, ai amutit? Vocea subtire a lui Mary, ma trezi din ganduri.
-Hmm? Nu, doar ma gandeam. Sper ca discursul sa-mi iasa bine, si sa nu o dezamagesc pe mama. Doar o stii pe mama?!
-Ahh, scorpia aia batrana. Doamne, nu stiu cum o poti suporta. Ma rog, doar gandeste-te ca vei iesi cu Taylor.
-Da, la asta trebuie sa ma gandesc, am incercat sa rad, dar pur si simplu, nu mi-a venit. Sper ca Mary, sa nu se fi simtit jignita.
-Harlow, haide misca, directorul te-a chemat ca sa-ti sustii discursul. Sper sa nu ma faci de rusine, Harlow. M-ai auzit?
-Da mama, intotdeauna, ma sustii in toate.
-Ma bucur ca iti dai seama, de toate acestea. Intr-un final vei intelege, de ce sunt asa cu tine.
In sala de festivitati, toti incepeau sa-si ocupe locurile. Profesorii se asezau in primele randuri, iar premiantii in urmatoarele randuri. Bineinteles, codasii erau cei din urma. Dar eu ma integram perfect lor. Chiar daca am fost votata liderul “intelectualilor”, eram exact ca cei din urma. Uram sa invat, uram sa particip la concursuri. Toate aceste lucruri le faceam pentru mama, ea ma oblige…defapt ma facea sa ma simt obligate, doar prin spusele ei “Harlow esti atat de nesimtita, imi e rusine cu tine!”. Oricat de mult ma straduiam, nu puteam sa-i fiu pe plac.
-Iar acum, un discurs prezentat de extraordinara noastra eleva Harlow Teead. Harlow? Te rog, sa-ti sustii sincerele cuvinte, in fata colegilor tai.
Acestea erau vorbele directorului. O intrebare: “De unde stia el, ca erau sincere?” Puteam sa mint oricand.
-Va multumesc pentru frumoasele cuvinte, d-le director. Vreau sa spun ca ma simt onorata si binecuvantata, sa-mi pot reprezenta colegii. Este o adevarata placere, sa fiu eu cea aleasa, sa inchei cei 8 ani de scoala, si sa sustin, o mica posibila prezentare despre liceu. O adevarata si importanta etapa a maturizarii noastre.
Uitandu-ma in fata, catre locurile partintilor, incercam sa gasesc privirea mamei, sa vad daca se simte mandra. Dar felul cum ma priveau, si felul cum susoteau intre ei, ma faceau sa ma pierd cu firea. Fiecare persoana din fata mea, imi starnea o pofta de necontrolat, ma stapaneam cu greu. Stergandu-mi saliva ce-mi curgea pe buze, cu limba. Pofta de……sange?! Sangele lor ma ademenea? Nu am mai putut rezista, si am smucit gatul persoanei ce s-a apropiat de mine. Ultimele lui vorbe au fost:
-Harlow, esti biii…?
Cand m-am intors, era directorul scolii, care se zvacnea, si se straduia sa respire. Sangele ce ii iesea, din doua gauri din gat? Se scurgea si improsca tot ce e era in jur. Am fugit speriata, si m-am simtit blestemata. Mai ales, cand i-am vazut privirea mamei. M-am adapostit in pivnita scolii, am inceput sa plang fara oprire. Uitandu-ma la sangele ce-mi picura de pe dinti, si in timp ce ma priveam in oglinda, vedeam ca eram manjita de sange pe la buze. Lacrimile imi curgeau siroaie pe chip, si am inceput sa tip. Nu intelegeam ce se petrece, si totusi nu voiam explicatii. Ma temeam de ele.
-Harlow, esti aici? Vocea se auzi din apropiere.
Mi-am sters rapid lacrimile, si m-am spalat pe fata. –Da mama, aici sunt.
Privirea mamei era total schimbata, ma privea altfel, parka era ingrijorata de starea mea. Pentru prima data, o preocupa starea mea.
-Mama, am zis acest lucru inabusindu-mi un icnet inecat de lacrimi, mama..ce-ce se intampla?
-Stii? Speram ca ziua asta, sa nu vina niciodata, ma temeam atat de mult, ca nu-ti pot explica ceea ce vei simti si felul cum te vei comporta.
-Spune-mi odata, ce se intampla? Cine sunt? M-am schimbat? Face parte din maturizarea mea?
-Harlow, vreau sa fii calma, tu esti exact ca tatal tau. Esti un…vampir!
